Ceai Marar, seminte, D144, vrac 50 g Fares

Susţine digestia, contribuind la stimularea producerii sucurilor digestive;

Susține lactația;

Fructele de mărar „din vremea lui Dioscorides au fost preţuite pentru puterile lor carminative […] fiind astfel recomandate în colici flatulente, în anumite simptome dispeptice provenind din atonia stomacului. Se spune de asemenea că sunt mai eficiente decât oricare alte seminţe din clasa lor în susţinerea secreţiei lactate.”

J. Thornton, A new Family Herbal, Londra 1810

Supliment alimentar.

Beneficii:

Contribuie la stimularea producerii sucurilor digestive;

Sprijină funcţia hepatică şi biliară;

Ajută la o digestie mai buna a grăsimilor;

Susţine lactaţia;

Reglează nivelul de estrogen, contribuind astfel la reglarea ciclului menstrual.

Ingrediente:

Marar.

Fructele plantei Anethum graveolens, fam. Apiaceae, conţin ulei volatil bogat în carvonă şi limonen; flavonozide, cumarine.

Anethum graveolens L.

Plantă erbacee aromatică bine cunoscută din familia Umbelliferae, anuală, la noi cultivată în scopuri alimentare (condimentară), şi pentru obţinerea uleiului volatil. Creşte până la 50-80 cm înălţime, cu tulpina cilindrică cu striuri fine, ramificată în partea superioară, cu frunze bi- sau tri-penat sectate cu segmente filiforme; florile galbene sunt grupate în inflorescenţe în formă de umbrelă (umbeliforme); fructele ovale şi plate, colorate în brun. Pentru tratamentele naturiste se folosesc în special fructele – Anethi fructus – recoltate în luna august; se mai foloseşte şi iarba, recoltată înainte de înflorire.

Mărarul are în multe ţări o istorie îndelungată ca plantă alimentară şi medicinală. Prima consemnare cunoscută a mărarului ca plantă medicinală datează de acum 5000 de ani din Egiptul antic, fiind menţionat ca „medicament calmant”, iar mai târziu fiind descris în papirusul Ebers ca ingredient într-un amestec antialgic.

Grecii antici credeau că dacă îşi acoperă ochii cu frunzele plantei, vor adormi mai uşor. Gladiatorii primeau hrana acoperită cu mărar, pentru că se considera că acest lucru le va aduce valoare şi curaj. Mai târziu, în Evul Mediu se credea că seminţele de mărar protejează împotriva vrăjilor. În Germania şi Belgia miresele prindeau o crenguţă de mărar de rochii sau în buchetele lor în speranţa că le va binecuvânta căsnicia cu fericire.

Fructele de mărar sunt cunoscute şi folosite de secole ca şi carminative pentru copii mici.

Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX a constatat că uleiul esenţial de mărar are o acţiune diuretică, combate crampele şi flatulenţa. Sub formă de decoct, alături de anason, chimen şi seminţe de ţelină a dat bune rezultate în combaterea dispepsiilor flatulente. Pe lângă aceste proprietăţi, se cunoştea că ceaiul de fructe de mărar are proprietatea de a linişti sistemul nervos, cu rezultate bune în insomnii.

Medicina populară utilizează seminţele de mărar ca remediu pentru combaterea durerilor abdominale, pentru obţinerea somnului, şi pentru favorizarea menstruaţiei. Extern se foloseşte în aplicaţii locale pentru domolirea crampelor şi durerilor.

Fructele de mărar conţin ulei esenţial cu carvonă şi limonen, ce conferă produsului vegetal proprietzăţi stomahice, carminative, antispastice, antimicotice. Serveşte şi pentru obţinerea unor compuşi de semisinteză cu importanţă în parfumerie.

În prezent întâlnim fructele de mărar în produsele naturiste recomandate pentru afecţiuni respiratorii, digestive şi circulatorii (edeme).

Mod de administrare: 

Se beau 2-3 căni cu ceai pe zi.

A nu se administra continuu o perioadă mai lungă de 3 luni. Dacă aveţi nevoie în continuare de acest ceai, puteţi relua administrarea după o pauză de o lună.

Preparare:

Se fierbe o linguriţă de plantă în 300 ml apă timp de 10 minute la foc mic, apoi se strecoară.

Atenţionări:

Nu este indicat în hiperestrogenism (exces de hormoni estrogeni).

Acest ceai nu este indicat femeilor însărcinate.

Nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la această plantă.