Ceai Ienupar, fructe, D78, vrac 50 g Fares

Ajută la eliminarea apei pe cale renală;

Ienupărul este „diuretic şi sudorific, […] în decoct sau infuzie a fost folosit cu beneficii în gută, reumatism, catar al plămânilor şi vezicii urinare […]. Toate proprietăţile ienupărului se poate spune că sunt concentrate în fructe, care pe lângă calităţile deja menţionate  sunt stomahice, diaforetice şi diuretice.”

H. Barton, The British Flora Medica, 1838

Supliment alimentar.

Beneficii:

Are efect diuretic și astfel ajută la eliminarea apei pe cale renală;

Ajută la echilibrul fiziologic al glucidelor;

Susţine metabolismul grăsimilor şi al carbohidraţilor;

Contribuie la apărarea organismului împotriva agenților externi;

Prezintă proprietăți antioxidante.

Ingrediente:

Ienupar.

Fructele arbustului Juniperus communis L., fam. Cupressaceae, conţin ulei volatil, zaharuri, substanţe amare, glicozide flavonice, tanin.

Juniperus communis (Cupressaceae)

Primele utilizări ale ienupărului în scopuri medicinale au fost consemnate în urmă cu trei milenii, în zona muntoasă a Indiei, spre Tibet, unde era folosit contra bolilor pulmonare, dar și în ritualurile de purificare ori de alungare a spiritelor rele.

Ienupărul sau jneapănul, cum este cunoscut la noi, este un arbust conifer, răşinos, rezistent la ger şi secetă, fără pretenţii faţă de sol. Fructele sunt galbene şi conţin ulei volatil , zahăr invertit (cca. 30%), alte glucide, acizi organici (gliceric, acetic, malic, formic), răşini, săruri minerale, vitamina C, tanin, flavonoide, potasiu, calciu, un principiu amar. Uleiul de ienupăr, folosit din vremuri străvechi, este recunoscut şi astăzi pentru proprietăţile sale antiseptice, antireumatice, depurative, antispasmodice, astringente, diuretice şi tonice.

Studiile arată că fructele de ienupăr inhibă sinteza PG (prostaglandine), fapt care indică utilizarea acestuia pentru dureri artritice. Ienupărul este utilizat frecvent în tratamentul reumatismului, artritei, gutei şi a altor stări artritice asociate cu acumularea acidului uric. În aceste cazuri el contribuie la excreţia acidului uric pe cale renală. În mod evident extractele de ienupăr inhibă factorul activator trombocitar, care împiedică coagularea sângelui. De asemenea extractele din fructele de ienupăr au acţiune antioxidantă.

Cercetările pe animale indică pentru fructele de ienupăr, reducerea glucozei din sânge în diabetul provocat experimental, acest fapt nu s-a testat pe om. Ienupărul şi uleiul volatil se bucură de o îndelungată şi însemnată reputaţie de diuretic în medicina populară, fiind folosit în tratamentul unor tulburări renale şi vezicale.

În aplicări externe, uleiul esenţial diluat se infiltrează în piele, ajutând la calmarea durerilor musculare şi nevralgie. O inhalaţie de vapori, cu ulei volatil de ienupăr, poate fi utilizată în tratamentul bronşitelor şi infecţiilor pulmonare.

Mod de administrare:

Se beau 1-2 căni cu ceai pe zi.

Durata unei cure este de maximum 4 săptămâni.

Preparare:

Peste o linguriţă de fructe măcinate se toarnă 200 ml apă clocotită şi se lasă 10-15 minute acoperit, apoi se strecoară.

Atenţionări:

Nu se recomandă în afecţiuni renale grave şi în caz de hipersensibilitate la această plantă.

Acest ceai nu este indicat femeilor însărcinate şi mamelor care alăptează.

Utilizarea îndelungată sau supradozarea poate afecta rinichii.