Ceai Fenicul, D123, vrac 50 g Fares

Favorizează eliminarea gazelor intestinale și ajută în cazul spasmelor abdominale;

Feniculul este o plantă apreciată încă din Antichitate atât pentru gustul său plăcut, cât şi în medicină. Cunoscut şi folosit de către egipteni, greci, romani, arabi şi chinezi din cele mai vechi timpuri, a fost menţionat frecvent şi în cărţile medicinale din Evul Mediu.

Feniculul este „carminativ, stimulent, galactogog, diuretic şi diaforetic. Este utilizat în colici însoţite de flatulenţă […]. Poate fi folosit în amenoree şi hiposecreţie lactată.” H. W. Felter, King’s American Dispensatory, 1898.

Beneficii: Favorizează eliminarea gazelor intestinale și ajută în caz de spasme abdominale;

Uşurează expectoraţia;

Efect calmant asupra gâtului, faringelui și corzilor vocale;

Susţine funcția excretoare a rinichilor;

Susţine producerea de lapte maternal.

Ingrediente: Fenicul.

Fructele plantei Foeniculum vulgare L., fam. Apiaceae conţin ulei volatil reprezentat în principal de anetol, flavonoide, zaharuri, substanţe minerale, ceruri, stigmasterină.

Foeniculum vulgare L.

Cunoscut ca plantă medicinală şi condiment peste tot în lume, începând chiar din perioada antică datorită aromei sale plăcute, feniculul, sau molura, este o specie ierbacee, bienală sau perenă, la noi exclusiv de cultură, cu tulpina ce ajunge până la 1-2m, ramificată de la bază, frunze de 3-4 ori sectate, cu fragmente filiforme. Florile mici, galbene, grupate în umbele. Fructele alungite, grupate câte două, cu 5 coaste proeminente fiecare, şi plăcut aromate.

Citat de Theophrastus, Plinius şi Columella; după Dioscorides iarba şi fructul stimulează secreţia lactată. În cartea de reţete a lui Marcellus Empiricus din Bordeaux (aprox. secolul V D.H.) era recomandat ca remediu pentru tuse.

În majoritatea cărţilor mai vechi sau mai noi de specialitate, feniculul este prezentat ca şi carminativ, stimulent, galactogog, diuretic şi diaforetic, cu utilizare în colici însoţite de flatulenţă, amenoree şi hiposecreţie lactată, şi de asemenea pentru corectarea gustului pe lângă alte substanţe cu gust neplăcut.

Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX, consideră că feniculul este cel mai preferabil mijloc de stimulare a secreţiei lactate. În plus are o acţiune carminativă şi înlesneşte expectoraţia. De asemenea, un ceai de fenicul este eficace în combaterea convulsiilor şi deci indicat în tusea măgărească (convulsivă), astm, precum şi în catarurile bronhiale cronice; în plus, stimulează apetitul şi va combate diverse tulburări stomacale.

Efectele antispasmodice, antiinflamatoare, secretomotoare şi antibacteriane ale uleiului esenţial de fenicul au fost demonstrate în studii in vitro şi în studii pe animale. Tot studiile pe animale au demonstrat şi efectele secretolitic şi expectorant ale anetolului şi fenconei, cât şi ale infuziei din fructele de fenicul in vitro.

Activitatea estrogenică este pusă pe seama trans-anetolului.

În studii experimentale in vitro sau in vivo au mai fost evidenţiate şi alte efecte ale feniculului: hepatoprotector, hipotensiv, hipoglicemic şi anestezic local.

Mod de administrare: Se beau 2 – 3 căni cu ceai pe zi.

A nu se administra continuu o perioadă mai lungă de 3 luni. Dacă aveţi în continuare nevoie de acest ceai, puteţi relua administrarea după o pauză de o lună.

Preparare: Peste o linguriţă de plantă se toarnă 200 ml apă clocotită şi se lasă 10-15 minute acoperit, apoi se strecoară.

Atenţionări: Nu se recomandă femeilor însărcinate.

Mamele care alăptează pot consuma acest ceai.

Contraindicaţii: Nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la această plantă.

La dozele recomandate nu se cunosc contraindicaţii.