Ceai Sulfina, iarba, C45, vrac 50 g Fares

Susţine sănătatea venoasă.
Ajută la reducerea senzaţiei de picioare grele.

„Melilotus este un stimulent al circulaţiei locale”.

Finley Ellingwood, The American Materia Medica, Therapeutics and Pharmacognosy, 1919

În tratatul The Eclectic Materia Medica, Pharmacology and Therapeutics din 1922 se precizează că sulfina este benefică pentru „probleme asociate cu senzaţie de frig la nivelul extremităţilor […].”

Supliment alimentar.

Beneficii:

Folosită în mod tradițional pentru circulația sângelui în capilare;

Ajută la reducerea senzaţiei de picioare grele;

Susţine digestia;

Efect relaxant, ajută la instalarea somnului.

Ingrediente:

Sulfina.

Partea superioară a plantei Melilotus officinalis L., fam. Fabaceae conţine cumarină, ulei volatil, substanţe amare, tanin, derivaţi flavonici, saponozide triterpenice.

Melilotus officinalis (Fabaceae)

Numele de Melilotus provine de la cuvântul latinesc „mel” care înseamnă miere, și de la cuvântul „lotus” adică floarea de lotus, și se referă la gustul dulce al plantei și la faptul că est eo favorită a albinelor. Sulfina a fost folosită ca remediu de sute de ani. Egiptenii obișnuiau sa trateze viermii intestinali și durerile de urechi cu această plantă, iar medicul renumit din sec. al II-lea, Galen, prescria sulfina în cataplasme pentru ameliorarea inflamațiilor şi articulaţiilor tumefiate. Anglo-saxonii o foloseau sub formă de balsam pentru răni și injurii, remediu ce încă se mai păstrează în mediul rural britanic.

Planta crește înaltă de aproximativ 1m și are florile inconfundabile: galbene, delicate și cu un miros dulce, care aduce aminte de cel al vaniliei. Este o planta bianuală, adică trăiește 2 ani, și înflorește din mai până în august, fiind mare iubitoare de soare și de lumină. O găsim de la câmpie până în zonele deluroase înalte, fiind întâlnită mai ales la marginea terenurilor cultivate.

Conţine glucoză şi cumarină (ce imprimă mirosul specific plantei uscate), melilotină, derivaţi ai acidului cumaric, taninuri, rezine, săruri minerale, dar şi flavonide. Acestea au un mare efect antiinflamator.

Se foloseşte în boli ale aparatului respirator (tuse, guturai, bronşită, astm bronşic), boli de stomac (crampe, colici intestinali, vomă, hemoroizi), boli de ficat (icter şi hepatită cronică), afecţiuni renale şi genitale (menstre dureroase, bufeuri ale menopauzei, cistite), afecţiuni cardiovasculare (reglarea tensiunii arteriale, ateroscleroză, dilatarea vaselor periferice, varice, flebite), boli de ochi (conjunctivită), afecţiuni bucale (abcese dentare, afte, gingivite, faringite), afecţiuni ale sistemului nervos (hiperexcitabilitate, spasme, ameţeli, dureri de cap, insomnie, anorexie), dureri reumatice. Ȋn ceea ce privește uzul extern, sulfina este utilizatǎ ȋn reumatism, rǎni, abcese dentare, herpes, afte bucale.

Nu se recomandǎ utilizarea sulfinei la femeile ȋnsǎrcinate și nici ȋn cazul celor care alǎpteazǎ.

Mod de administrare:

Se beau 2-3 căni cu ceai pe zi. 

Preparare:

Peste o linguriţă plantă se toarnă 200 ml apă clocotită şi se lasă 10-15 minute acoperit, apoi se strecoară.

Atenţionări:

Nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la această plantă.

La dozele recomandate nu se cunosc contraindicaţii.