Ceai Anason, fructe, D146, vrac 50 g Fares

Util în tulburări de digestie însoțite de spasme ușoare, balonare, flatulență;

Susține lactația;

Are efect calmant asupra gâtului, faringelui și corzilor vocale.

Lucrarea Gray’s Supplement to the Pharmacopoeia (1848) consemnează despre fructele de anason: „sunt stomahice, carminative, diuretice şi emenagoge; […] sunt folosite pentru a calma flatulenţa, durerile colicative, în special la copii; mamele care alăptează le iau uneori pentru a stimula secreţia lactată; au fost utilizate de asemenea în afecţiuni pulmonare”.

Supliment alimentar.

Beneficii:

Susţine apetitul și sănătatea digestivă;

Este util în probleme dispeptice (tulburări de digestie) însoțite de spasme ușoare ale tractului gastrointestinal, balonare și flatulență;

Susţine producția de lapte matern;

Are efect calmant şi plăcut asupra gâtului, faringelui şi corzilor vocale.

Ingrediente:

Anason.

Fructele plantei Pimpinella anisum L., fam. Apiaceae, conţin ulei esenţial bogat în trans-anetol, precum şi alţi compuşi bioactivi precum flavonoide, acizi fenolici, derivaţi cumarinici şi ulei gras, lipide, glucozide.

Pimpinella Anisum L. (Umbelliferae)

Anasonul este o plantă aromatică specială, cu o istorie dramatică și amuzantă, în același timp. Pitagora îl recomanda drept tratament pentru epilepsie, iar câteva sute de ani mai târziu, anasonul era (prin secolul al XIV-lea) atât de valoros, încât din taxele de import pentru el a fost reparat Podul Londrei. În Imperiul Roman era cultivat în regiunea Toscanei şi era utilizat cu preponderență de aristrocrație, după festinurile tradiţionale ale patricienilor, pentru efectele sale calmante asupra sistemului digestiv. În Europa Centrală ajunge în secolul al IX-lea, în timpul domniei lui Carol cel Mare, care a promulgat reglementări clare privind speciile ce pot fi cultivate în incinta mănăstirilor sau de clasele nobiliare, precizând plantele şi condimentele ce pot fi utilizate în hrana oamenilor şi animalelor.

Este o plantă erbacee, anuală, înaltă de 50-70cm, cu frunze puține. Are flori cu petale albe ce înfloresc în iulie-august. Fructele au o culoare cenușiu-verzuie și sunt acoperite cu peri scurți și au miros aromat. Acestea se recoltează în august-septembrie.

Anasonul este bogat în ulei volatil, iar principalul component al acestuia este anetolul. Pe lângă ulei volatil, anasonul mai conține și uleiuri grase, cumarine, substanțe proteice, vitamine și flavonoide.

Cu o asemenea compoziție, anasonul are proprietăți expectorante, antiseptice, antispastice. Totodată stimulează secreția salivară, gastrică, intestinală și pancreatică dar acționează și asupra sistemului nervos central, asupra căruia, în doze terapeutice, are efect stimulant în special asupra centrilor respirației și circulației. Se utilizează în tratarea insomniilor, asteniei nervoase, migrenelor, vertijurilor, reumatismului. Se poate administra și la mamele care alăptează pentru creșterea producției de lapte cât și la copiii mici contra colicilor.

Substanțele conținute de fructele de anason îi conferă acestuia proprietăți aromatizante, fiind utilizat și ca un condiment alimentar. Semințele de anason sunt utile și pentru creșterea poftei de mâncare.

Mod de administrare:

Se beau 2-3 căni cu ceai pe zi. 

A nu se administra continuu o perioadă mai lungă de 3 luni. Dacă aveţi în continuare nevoie de acest ceai, puteţi relua administrarea după o pauză de o lună.

Sugari: până la 6 linguriţe cu ceai pe zi, la nevoie.

Preparare:

Peste 1/2 – 1 linguriţă de plantă se toarnă 200 ml apă clocotită şi se lasă 10-15 minute acoperit, apoi se strecoară.

Sugari: peste un vârf de linguriţă de plantă se toarnă 100 ml apă clocotită şi se lasă 10-15 minute acoperit, apoi se strecoară.

Atenţionări:

Nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la această plantă.

Nu se recomandă femeilor însărcinate.