Ceai Salcam, flori, D60, vrac 50 g Fares

Contribuie la funcţionarea normală a stomacului.

Susţine sănătatea plămânilor.

„Robinia pseudacacia este prescris pentru hiperaciditate şi astfel pentru tulburări gastro-intestinale legate de aceasta, cum ar fi dispepsia acidă, pirozis, gastrită, acid, regurgitare amară, de asemenea, la sângerări ale stomacului şi dureri de cap cu origine gastrică.”

Gerhard Madaus, Lehrbuch der Biologischen Heilmittel, 1938

Supliment alimentar.

Beneficii:

Efect plăcut, relaxant la nivelul mucoasei stomacale;

Ceaiul din flori de salcâm are un pH bazic;

Florile de salcâm aduc o aromă plăcută, balsamică.

Ingrediente:

Salcam.

Florile arborelui Robinia Pseudacacia L., fam. Fabaceae, conţin flavonoide (robinina, acaciina), ulei volatil, taninuri, acid cafeic şi clorogenic,  glucide.

Robinia pseudoacacia (Fabaceae)

Legendele despre salcâmi sunt vechi de mii de ani, pentru că salcâmul era răspândit încă din antichitate în Egipt şi deşerturile Arabiei şi a fost asociat adeseori cu nemurirea, cu viaţa veşnică. Salcâmul era copacul sacru al lui Neith, zeiţa egipteană a războiului, cea mai “bătrână” dintre zeităţile egiptene. Altă legendă povesteşte că trupul neînsufleţit al lui Osiris, ucis de fratele său Typhon, a fost găsit de Isis, perfect conservat, în trunchiul unui salcâm. Unele legende medievale spun că din ramurile unui salcâm a fost făcută cununa de spini a lui Isus. La arabi răşina salcâmului, recoltată după ploaie, era folosită pentru prepararea gumei arabice, întrebuinţată în alimentaţie, în scop terapeutic, şi de asemenea pentru vopsele şi adezivi.

Salcâmul a fost adus în România ca plantă ornamentală; creşte în zonele de câmpie şi deal. Este un arbore foios, cu frunze imparipenat compuse și flori albe, frumos mirositoare, dispuse în raceme. Deşi după uscare lemnul său este foarte rezistent, este un arbore sensibil la ger şi îngheţuri timpurii, iar curenţii puternici îi determină creşteri neregulate. În scop terapeutic se pot folosi florile, frunzele şi scoarţa, dar cele mai utilizate sunt florile care se recoltează în mai-iunie şi se usucă la soare sau în încăperi foarte bine aerisite.

Salcâmul are o compoziție bogată în mucilagii, flavone, taninuri și aminoacizi liberi. Prezintă acțiune antispastică și emolientă în special pentru tractul respirator, antiacidă gastrică, colagogă și ușor sedativă. Se administrează intern sub formă de infuzie în gastrită, ulcer gastric și duodenal, pirozis, astm bronșic, răceli, tuse, cefalee și insomnie. Popular, se utilizează extern pulberea din flori de salcâm pentru tratarea rănilor și arsurilor, mucilagiile formând un strat emolient și protector deasupra țesutului lezat.

În alimentaţie în multe zone rurale florile de salcâm sunt folosite pentru prepararea de clătite şi şerbet.

Mod de administrare:

Se beau 2-3 căni cu ceai pe zi, înainte de mesele principale.

Preparare: 

Peste o linguriţă plantă se toarnă 200 ml apă clocotită şi se lasă 10-15 minute acoperit, apoi se strecoară.

Contraindicaţii:

Nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la această plantă.

La dozele recomandate nu se cunosc contraindicaţii.

cutie a 50 g.